Raceala si inca un personaj

  Ma incearca de cateva saptamani o raceala. Nu racesc rau, dar nici nu scap de simptome. M-am saturat de ea. Din cauza ei ma simt tare ciudat. Poate e si din cauza tigarilor. M-am hotarat sa fac un experiment: incerc sa nu mai fumez. Nu stiu daca voi reusi, dar cel putin incerc. Acum fumez ultima tigare pe ziua de azi, impreuna cu un Fervex cam calai. Nu pot sa renunt asa, brusc.
  Daca peste doua zile ma simt mult mai bine, o sa ma gandesc serios sa renunt la fumat. O sa-mi lipseasca, dar parca mai de pret e starea mea de bine. Si cum, sa nu mai merg eu in parc sa citesc si sa fumez? Sau sa ma opresc din plimbari pe o banca, la umbra, si sa fumez o tigara in timp ce admir o cladire scorojita de vreme?
  Apropo de scorojit, azi m-am uitat mai atent la ziduri, la garduri, la pietre, la tot ce mi-a iesit in cale, dar nici urma de alti Porcushori, Copii calare pe magari sau alde de-astea. Nu stiu cat timp va trece pana il voi vedea pe urmatorul personaj din Albumu' lui Tampila. As vrea sa vad macar unul pe saptamana, sau hai, unul pe luna, dar imi dau seama ca nu e chiar atat de simplu. Apar foarte rar, si atunci trebuie sa fii pe faza.

   Am iesit in seara asta cu Bruno si mi-a mai venit in minte un personaj. E drept, unul mai mic. Un batranel handicapat sau putin nebun, sau poate amandoua. Vai, dar toate personajele mele sunt intr-o ureche! Batranelul asta e imbracat ponosit si isi face veacul pe garduri de piatra sau pe canalizarea in forma de T de langa o curte frumoasa. Nu am habar unde sta,chiar asa, unde sta? Cand e mai frig, isi pune o bascuta veche care ii ascunde carliontii incaruntiti. Cred ca a fost un barbat prezentabil la vremea lui, pentru ca si acum are trasaturi placute. Alteori il intalnesc pe o banca in Cismigiu, sta si mestereste la tot felul de chestii. Dar, oriunde l-as intalni, are intotdeauna cu el un radio mic la care asculta muzica sau mai stiu-eu-ce.
   Locul lui preferat e canalizarea in forma de T, pentru ca acolo il vad cel mai des. Ziua mai face un ban maturand gradinile oamenilor, carand diverse lucruri sau ajutand la croitoria de la strada. Cand merge, arata ca o papusa stricata care isi misca haotic bratele si picioarele. Astazi cara o matura dupa el, dar nu am reusit sa vad unde se duce, pentru ca Bruno tragea tare de lesa.
   Ne salutam de fiecare data si uneori mai vorbim, dar nu reusesc sa inteleg ce imi spune, pentru ca bolboroseste cuvintele. Prima data am intrat in vorba cu el cand a fugit Bruno din parc. Mosul mi-a aratat incotro a luat-o si eu l-am urmarit in fuga. Ca l-am prins abia acasa, asta e alta poveste. Dar de atunci, cand il vede pe catel, il dragaleste cu tot felul de vorbe neinteligibile.
   Nici el nu cerseste, desi dupa imbracaminte ai zice ca e boschetar. Cel mai simpatic arata atunci cand sta cocotat pe canalizarea in forma de T si asculta radioul. Poate intr-o zi am sa ii fac o fotografie.