Marea Neagra si plaja...tot neagra

Am scris treburile de mai jos de ceva vreme, dar nu le-am postat nici pana in ziua de azi. Cum in curand (daaaa, as vrea eu...) se va deschide un nou sezon estival, iar lucrurile s-ar putea schimba brusc in bine, m-am decis sa postez totusi pozele mele din Mamaia, cu toate ca vremea lor a trecut. Desi...Vara viitoare s-ar putea sa raman surprinsa cat de actuale sunt! Pozele care nu se demodeaza niciodata ! Bine ca n-am un prim-plan cu costume de baie - privitorii din viitor si-ar fi dat seama imediat ca pozele sunt din 2009 si nu din...2039.


N-am mai fost la Marea Neagra de vreo trei ani, iar in Mamaia de nu mai stiu cand. Am fost in schimb vara aceasta de vreo 3-4 ori, sa-mi ajunga (la Mamaia doar o data, dar o astfel de experienta iti ajunge pentru toata viata!!). Pozele le-am facut pe plaja de langa Galion (restaurantul n-are nici o vina!), in zona dintre sezlonguri, zona tuturor si a nimanui unde, pentru ca stateai pe paturica adusa de acasa, adica pe gratis, nimeni nu facea curat. Cu atat mai putin turistii, care se intindeau la soare pe nisipul amestecat cu mucuri de tigara, ambalaje de plastic si alte resturi mai mult sau mai putin degradabile.


Minunata senzatie de a rasfira nisipul printre degete si de a gasi mici comori aduse de mare, devenise aici o grea incercare pentru stomac. De gasit, gaseai destule (muult mai multe lucruri decat in vremea copilariei mele), in caz ca erai in stare sa rascolesti prin nisip. Pur si simplu nu mi-a venit sa cred, mai ales ca la cativa metri trona o mini-groapa de gunoi. Or fi romanii nespalati si puturosi, dar chiar si asa...sa se coaca la soare cot la cot cu propriile deseuri... Asa ca am iesit din letargia mea vis-a-vis de fotografie si am facut cateva poze.


Nu am mai fost mirata cand am gasit aceeasi situatie pe plaja din Vama Veche. PET-uri peste tot, mizerie... Mai ales in zona Stufului, unde o noapte de zbantzuiala pe plaja inseamna sute de mucuri de tigara aruncate direct pe nisip si amestecate bine sub picioarele petrecaretilor. Cine mai sta sa le adune? Noroc ca mai dispar de la un an la altul pe cale naturala... Am dansat si eu in fata la Stuf si mi-am dat seama ca oricum nu prea ai ce face: cosurile de gunoi sunt putine si se umplu rapid in primele ore, asa ca singura solutie a fost sa transform o doza goala de bere in scrumiera. Dar sa fim seriosi, chiar si cel mai bine intentionat petrecaret uita de problemele ecologice dupa cateva beri.


Revin: am privit mai atent una dintre poze si am descoperit un mic batalion de papucisti care marsaluiau inspre plaja. Comandantul le indica deja zona pe care urmau s-o ocupe. Pentru ca apoi, in buna traditie otomana, sa lase prapad in urma lor. A se observa punga de plastic din care nu pot iesi decat lucruri bune.

Read More

Teatru in strada si circ in public

       Asta-seara am nimerit, intamplator, la o reprezentatie de teatru in strada, pe tapsanul din fata Teatrului National. Cred ca piesa trecuse deja de jumatate, dar fiind vorba de ceva abstract, nu conta chiar atat de mult momentul in care nimereai acolo.

        Spectatorii formau un cerc mare in jurul actorilor, iar unii se asezasera confortabil pe iarba - mi-a placut atmosfera, asa ca m-am asezat si eu jos. Chiar nu-mi venea sa cred ca pot gasi astfel de momente si in blazatul Bucuresti. In primele randuri, oamenii fotografiau cu ce aveau la indemana - aparate profi, compacte, dar si cu telefonul. Declansau incontinuu, imortalizand fiecare miscare a actorilor. Nu trece mult si in scena este adusa o platforma. Ca la un semn, randul se rupe, oamenii, brusc impacientati, inainteaza in spatiul pana atunci liber, cercul se strange. Ma mut si eu ceva mai incolo, tot pe iarba. Nu dureaza mult si grasani in pantaloni scurti, urmati de fete-pitzi cu telefonul mobil, se reped inca si mai aproape de actori. Ceilalti oameni, suparati ca nu mai vad nimic, se bulucesc si ei in fata, si uite-asa se alege praful de atmosfera relaxata dinainte. Si totul de la platforma aia, nu puteau sa n-o includa in piesa ?!

        In cateva secunde, atmosfera atat de placuta incat parea ireala, semanand cu stilul occidental de a gusta un spectacol, s-a transformat in ceva confuz, haotic. Oamenii s-au bulucit de-a valma, sa prinda locuri cat mai in fata, randurile s-au strans sufocant, micul farmec al acelei ore a pierit strivit de imbulzeala. M-am ridicat siderata de pe iarba si m-am refugiat pe o banca sa fumez o tigara. Damn, mi-au stricat din nou micul moment de fericire.

       Chiar nu ne putem bucura cu seninatate, cu relaxare de ceva frumos? Chiar nu se poate fara imbulzeala, fara lupta pentru locul cel mai bun, fara nesimtirea asta crasa fata de cel de langa tine ? Langa mine erau doi tineri francezi si i-am auzit minunandu-se de stilul asta romanesc, de a da navala si de a musca fara jena din spatiul altuia, din bucuria linistita si senina a celui de langa.

      Spectacolul s-a terminat cu procesiunea unor papusi uriase, care s-au plimbat prin fata pe la TNB, si bineinteles ca multimea de gura-casca-fotografi le-a urmat ca un alai de nunta. Spiritul de turma si setea de noutate i-a unit pe oameni intr-un mars prostesc. Din pacate, nu e vorba aici de devorarea unui happening cultural, nu e vorba de foame de cultura, de nou, de frumos. E vorba de o curiozitate natanga fata de orice lucru iesit din tipare care se intampla in viata acestor oameni blazati. Dau buzna, se calca in picioare pentru a casca gura ca la circ. Fac poze pentru a se lauda apoi pe Facebook la ce eveniment nemaipomenit au asistat. Mica portie de cultura la care au luat parte le foloseste oare la ceva? Devin oare un pic mai educati, un pic mai atenti? Vor ezita ei data viitoare cand vor simti impulsul de a se napusti in fata, cat mai in fata, cu justificarea ca TREBUIE sa fotografieze? Eu una ma indoiesc.

Papusile gigantice - teatru de strada in Bucuresti

Sursa foto: http://bucharestdailycolours.wordpress.com/tag/street-theatre-bucharest/

Read More