Cum am putut sa uit acest personaj?

   Da, cum am putut sa-l uit? Tocmai pe boschetar nu l-am bagat in lista personajelor mele... El este cel mai apropiat ca localizare, pentru ca doarme intre usile de la intrarea in bloc. Ma rog, dormea, pentru ca mosii de pe scara au reusit sa-l alunge. Batalia a fost grea, dar uite ca rautatea lor a triumfat in cele din urma. Cred ca este cel mai de treaba si normal boschetar pe care l-am cunoscut vreodata.
   S-a aciuat pe aici la scurt timp dupa ce ne-am mutat in bloc. Venea seara tarziu, dupa 10, ca sa nu deranjeze locatarii. Isi cumpara ceva de la chiosc, salam cu paine sau pateu, manca in fata blocului, apoi fuma o tigara si se culca. Eu mai coboram cu Bruno pe la 10 sau 11 si il vedeam. Ma saluta si imi deschidea usa de fiecare data. In scurt timp am inceput sa ne salutam. Buna - buna. Imi ura Noapte buna. Sau ma intreba ce mai face catzelul. Ne mai intalneam seara pe strada, el venea de cine stie unde cu boccelutele in spate. Nu mi-a cerut niciodata bani sau mancare. Si nu l-am vazut nici macar o data cu vreo sticla de bautura. Deci era un boschetar deosebit. Din pacate, mirosea destul de rau, dar era cam singura chestie pe care puteai sa i-o reprosezi. Se multumea cu spatiul dintre cele doua usi de la intrare, n-a vrut niciodata sa intre in scara.
   Ei, dar in scurt timp s-au alertat mosii comunisti, stapanii de drept al blocului. Au inceput sa cheme Politia, sau coborau pe la 10, inainte sa se culce in paturile lor comfortabile, si-l alungau. Un mos mai intreprinzator - "politistul" scarii - a pus yala si la prima usa. Cobora la ora 10 seara sa verifice daca usa este inchisa. Cum ni s-a parut stupid, eu si Claudiu o lasam intotdeauna deschisa, mai ales seara tarziu. Astfel, boschetarul a continuat sa doarma intre usi, iar mosii au continuat cu razboiul. E incredibil ce a putut sa le treaca prin capetele lor seci. Intr-o zi au turnat apa intre usi, se facuse o balta si o mocirla de nedescris. Dar cea mai tare idee a fost cand au imprastiat var sau nu-stiu-ce praf alb pe jos, pe care toata lumea il lua pe talpile pantofilor si il ducea in case. Scara blocului arata jalnic. Nu ne vedea sa credem. Toata lumea normala la cap injura si bombanea. Claudiu a scris chiar o nota mare, pe care a lipit-o pe usa de la intrare: "Rezultatul rautatii convertit in prostie". Nu stiu nici acum cine a fost autorul acestei magnifice idei. Dar sunt cativa suspecti...
   Ma rog, peste iarna boschetarul si-a gasit o alta scara de bloc, ca n-a mai venit. A reaparut insa acum, de vreo saptamana. Bineinteles, a reinceput si razboiul. Ieri seara i-am deschis usa, dar cand m-am intors spre dimineata, plecase. Probabil l-au alungat, din nou. Ma gandesc sa-i facem o cheie de la prima usa. Mosii astia nebuni banuiesc ca cineva ii deschide usa, dar nu s-ar gandi in veci ca boschetarul are si cheie.
   Sarmanul, nu cere mai mult decat petecul acela de ciment, si nici pe ala nu este lasat in pace. Ce suflet poti sa ai sa il alungi pe amaratul asta, tu, un om care ai avut de toate in viata, si n-ai fost nevoit niciodata sa duci o astfel de viata meschina. Ma gandesc cu amaraciune ca n-am facut mai nimic pentru omul asta. Ar trebui sa ma interesez, poate vreo organizatie umanitara il poate ajuta cumva...