In sfarsit, ma gandesc la proiecte

    
     Marti. Soare, in sfarsit! A venit primavara, mi-a venit si mie mintea la cap in anumite privinte. Mai ales in legatura cu fotografia. Sper sa nu fie ceva de moment.

     Am fost la terasa de la Clubul Taranului (daaa, acolo terasa este deschisa o mare parte din an!) si am luat cu mine o carte inceputa acum aproape doi ani, Letting go of the camera. Am de gand sa o termin de data aceasta, pentru ca m-am impacat, in sfarsit, cu disensiunile legate de abordarea fotografiei. Am ajuns intr-un punct de mijloc, cred, dupa ce am respins pentru mai bine de un an fotografia. Mai putin cea facuta la servici, pentru ca aia trebuia facuta. Desi pe aceea o resping cel mai tare.Dar m-am impacat cu gandul ca nu este cel mai rau job, mai ales ca am si ceva timp liber, iar bani trebuie sa-mi vina de undeva.

     Deci am din nou chef de fotografie. De data aceasta insa, intr-un mod organizat. Vreau sa ma apuc de proiecte, am ajuns la concluzia ca au cel mai mult sens. Deja am aflat asta la Diafragma 9, dar mi-a trebuit timp sa diger. Intre timp am ajuns sa resping fotografia ca act singular, la plezneala, pentru ca nu mai avea nici un sens pentru mine. Am depasit stadiul peisajelor, al florilor, al boschetarilor; al copiilor mai putin, pentru ca imi plac prea mult. Am fost cam aspra cu mine, mi-am impus ca, pana nu am o idee geniala, sa nu mai fotografiez. Ma rog, n-am luat decizia asta constient, dar cam asta s-a intamplat. Si, desigur, nu mi-a venit nici o idee geniala intre timp.

     Si Maia a avut un sens in toata treaba asta. Intr-o discutie despre fotografie, am realizat deodata ca inversunarea mea este un pic fara sens. Da, se fac prea multe fotografii, da, se prelucreaza la greu, da, se cauta senzationalul, da, nu am castigat la concursuri aproape nici un premiu, dar toate aceste motive nu sunt indeajuns pentru a-mi refuza ceva ce in definitiv imi place, singurul lucru pe care l-am facut constant in ultimii 12 ani. Este bine ca am devenit mai selectiva, mai detasata, asta mi-a maturizat procesul de creatie.

     Pornesc ca de la zero acum, vreau sa lucrez la cateva proiecte. Fara sa caut senzationalul, ci doar subiecte care ma intereseaza cu adevarat. O sa incep cu casa mea din Pitesti. De multa vreme m-am gandit sa fotografiez acolo, dar iata ca niciodata nu am facut-o. In paralel, vreau sa fie si o poveste, pentru ca nu vad fotografia fara o poveste alaturi. O sa incep in primul week-end in care merg acolo.

     Ma bucur ca acum nu imi doresc nimic de la fotografie, in afara de propria placere de a lucra la un proiect. Nu imi doresc sa castig un premiu, nu imi doresc ca oamenii sa-mi vada imaginile si sa le aclame, nu-mi doresc decat sa fac fotografie si sa imi duc la bun sfarsit proiectele. Iar in privinta site-ului pe care m-am hotarat, in sfarsit, sa il fac, nu va fi un site, ci un blog foto. Este mult mai rapid si mai organizat. Pentru ca ma omoara alegerea categoriilor de pe un site foto - Oameni, Peisaje, Romania, Tari straine etc. Niciodata nu am putut gasi o impartire justificata a fotografiilor, de aceea cel mai bine este sa ocolesc acest aspect.

Read More

Lut, vopseluri si bebe

Nu se afla printre dorintele mele, dar iata ca si-a facut loc: astazi mi-am cumparat LUT! E un lut deosebit, care se intareste in aer si nu trebuie pus la cuptor. De fapt Claudiu a fost cel care l-a descoperit -si deja si-a modelat o pipa functionala!-, eu doar m-am luat dupa el. :) Mi-am cumparat trei culori: negru, bleu si alb. Si mi-am mai luat si primele culori acrilice din viata mea. Primul lut si primele culori acrilice!
De cumparat a fost simplu, acum vine partea mai grea: sa modelez si sa pictez...Probabil voi face cercei si pandantive la inceput. Sper (am zis ca nu mai folosesc acest cuvant), adica TREBUIE sa ma mobilizez si sa le fac. Am nevoie de asta and I want to make it happen. Suna mai bine in engleza. :)

Si tot astazi am mai avut o premiera: l-am vazut pentru prima oara pe bebele verisoarei mele, Ana. Schimonosit, ca toti copiii nou-nascuti, dar am simtit o oarecare duiosie uitandu-ma la el, asa mic si firav cum era, prezentat ca la o expozitie cu vanzare de catre asistenta care-l tinea pe brate, in timp ce noi il fotografiam si il filmam.

Read More

Noi dorinte

Vechile dorinte neindeplinite raman in picioare, desigur. Sa vedem cat or mai rezista (still standing, yeee). :)
Incep o lista noua. Ia sa vedem, in ordinea prioritatilor, cam cum as vedea eu lucrurile?

Chestii serioase

1. Site-ul meu cu fotografii. Mi se pare cel mai usor de realizat si e destul de concret.

2. Sa fac sport constant. Altfel o sa crape blugii pe mine. Tot aici, sa merg mai des cu bitza. Desi a ruginit deja in beci. Si s-o las mai moale cu fumatul...

3. Sa invat un soft de muzica. Mi se pare destul de greu, dar cu putina perseverenta... Practice makes it perfect! Tot aici, sa continui cu muzica.

4. Sa imi aleg un proiect de fotografiat. Apoi inca unul...si tot asa.

5. Proiectele mele cu biscuiti. Daca nu ma apuc nici anul asta, pot sa uit de ele.

6. Proiectele mele cu documentare (filmate), desi sunt cam neclare. Dar este o dorinta noua!

7. Pictura? E mai la coada listei...


Chestii neserioase

1. Sa ies in oras cat pot de des si sa ma distrez. Daaaa! Sa nu uit ca in Bucuresti se intampla mereu cate ceva.

2. Sa merg in Mexic, marea mea dorinta. Dar mai intai trebuie sa vorbesc fluent spaniola! Si e biletul scump...Si Claudiu n-o sa ma lase...Si ce fac cu Bruno... Pare total irealizabil!

3. Sa invat sa calaresc, iara si iara. Poate la vara, la Golesti, mi-a zis mie Alina ca se poate.

4. Sa iau brevetul de scufundator (acum dau copy-paste din lista veche);

5. Sa sar cu parasuta. Sa fac bungee-jumping. Sa invat sa schiez mai bine;

6. La street dance tot vreau sa ajung, dar mai intai trebuie sa fac sport o vreme. Apoi mai vedem. Parca nici nu se mai tin cursuri!

Italiana si franceza, poate anul viitor. Aparat foto nou, numai daca realizez norma de proiecte foto si nu ma sictiresc iarasi de fotografie intre timp. De calatorii nu zic nimic pentru ca, daca am timp, bani si prieteni cu care sa merg, am o hotarare si o ambitie in mine, ceva de speriat! Nici macar nu merita sa le trec pe lista! :) Dupa ce o sa aiba Irina bebe, daca mai are chef de mine, sper sa merg si pe munte mai des, acum ca or sa faca si ei un traseu mai usor...

Read More

Vechi dorinte

Ha haaa, m-am uitat astazi pe lista cu dorinte pe care am formulat-o intr-o primavara, acum aproape...DOI ani?! Aveam senzatia ca a trecut doar un an. De atunci nu am mai aruncat nici un ochi pe ea, jur. Straniu, nu? Unele dorinte m-au surprins - ietee, ce mi-am dorit eu acum doi ani! Hi hi! Nu ca nu mi-as dori aceleasi lucruri si acum.

Mda, deci intrebarea este: s-a schimbat ceva? Trebuie sa recunosc acum: sunt o persoana foarte delasatoare si complet dezorganizata. Am multe idei, multe dorinte, dar prea putine prind contur. Asa ca noua dorinta pe anul acesta este sa ma disciplinez. Nu pentru a face mai des ordine in camera sau pentru a deveni o buna gospodina. NO WAY! Ci pentru a pune naibii o data in practica dorintele astea, ca doar nu sunt un capat de lume.

Am totusi si realizari. Chiar si eu ma mir!!! Dar stai...punctul 12 este bifat nu pentru ca m-am dus eu sa-mi cumpar o orga, ci pentru ca am primit-o cadou de ziua mea! E drept, eram foarte hotarata sa o cumpar -candva-, ce bine insa ca am primit-o cadou inainte! Direct legat de punctul 12, s-a ameliorat si punctul 11 - am perioade in care cant aproape in fiecare zi. Alternand cu pauze mari de o saptamana...
A aparut intre timp punctul 12b - sa-mi iau un stativ pentru orga, caci momentan sta pe jos. Deci o am din octombrie, da? Iar acum este prea multa zapada ca sa imi pot cumpara stativul. Publicul: Rusine!! Huoo! Eu: Mda. Aveti dreptate.

Exista insa un plus: punctul 13. Chiar m-am apucat de compus. E drept, mai stangace, dar spre marea mea surpriza, am reusit sa scot ceva interesant. Ce n-as da sa am acum exercitiul din anii cand studiam pianul! Mi-ar fi teribil de folositor. Plus ca nu ma mai pricep asa bine sa transpun o piesa pe note. Sper sa ma tin de asta...e ceva special pentru mine.
Asa... altceva...punctul 15: nu am aprofundat italiana sau franceza, in schimb m-am apucat de spaniola si chiar am facut progrese. Acum pot sa ma uit la un film fara subtitrare si sa inteleg in mare parte despre ce este vorba. Sper sa ma tin si de asta.

In rest, nimic nu s-a schimbat. Nu am mers la cursurile de street-dance, nu am sarit cu parasuta si nici cu bungee (daca m-am zgarcit sa dau 80 de lei la Tg Mures...acum si asta era bifata!), nu am facut nici o scufundare si n-am calarit nici un cal, de schiuri nu m-am mai atins, de biscuiti nici atat (aaah), iar in ceea ce priveste pictura, n-am desenat nimic, in schimb am servit de model... Imagini, in curand, pentru doritori.

Aparat nou inca nu mi-am luat, ba chiar m-am indepartat de fotografie. Cu exceptia Barcelonei, nimic nu mi-a suscitat interesul in ultima vreme. Pana acum cateva saptamani, cand o discutie cu Maia m-a facut sa realizez ca sunt un pic prea inversunata vizavi de fotografie (nu detaliez). Si iata ca mi-am regasit ceva din pofta de a face imagini...Tocmai bine, caci vine primavara! Nu este doar Maia la mijloc, ci si Ufo, cu fixatia lui pe proiecte. Si cam are dreptate... {{Vreau o sansa de undeva ca sa ma repun pe shine, vreau sa se intample ceva frumos! :) Uite, uite cum sunt, nu pot sa ma automotivez...trebuie sa am mereu o motivatie exterioara. Bulshit!}}

Si primul lucru la care m-am gandit a fost site-ul (punctul 9), nici macar pana in ziua de azi eu nu am un site. Poate ca este mai bine asa, acum voi face o selectie la sange a fotografiilor. M-a bufnit rasul cand am vazut vechile selectii - zeci de poze neinteresante. Vreau sa-l fac si sper sa ...NU, il voi face. Gata, vreau sa termin cu "sper sa..." - trebuie sa fiu mai hotarata, ce naiba?! Am talent, ar trebui sa fac rost si de niscaiva ambitie. Adicatelea munca. Caci despre munca este vorba. Adica sunt lenesa de fapt? Nu m-as mira!  Ha ha!

Read More

Clovnul din metrou

In seara asta l-am intalnit pentru a doua oara pe clovnul din metrou, chiar asa, ma intreb de ce nu l-am vazut mai des. As vrea sa ii fac o fotografie intr-o zi. Pacat ca am aparatul atat de greu si nu-mi vine sa-l iau cu mine. As merge o statie in plus ca sa ii pot face o fotografie buna.

Prima oara cand l-am vazut am stat foarte aproape de el asa ca, in momentul in care a inceput sa arunce cu popicele alea in aer (nu stiu cum le-o zice), am avut ceva emotii ca una dintre ele o sa-i scape si o sa-mi aterizeze fix in cap. Dar nu am schimbat scaunul, am zis - fie ce-o fi, viata mea e destul de plicticoasa acum, macar o popica in cap sa imi iau. Si pot spune ca am avut o zi cu peripetii. :) Pana la urma chiar a scapat una, dar din fericire a aterizat la picioarele mele. Oricum, chiar m-a amuzat. A meritat leul pe care i l-am dat. Cred ca de fiecare data cand l-as intalni i-as da un leu. Il merita, am zis.

Azi era din nou prezent in vagon, pe acelasi traseu. Dar nu am mai nimerit langa el, ci vizavi. Era plin de oameni la ora aia, asa ca am urmarit reactiile celor din jur. Pana la urma, nu vezi zi de zi un clovn in metrou. Sau poate ei vad, cine stie? Cert e ca majoritatea oamenilor ignorau complet prezenta lui. Tipa de langa mine citea dintr-o carte, tinerii de alaturi isi continuau discutia, oamenii mai in varsta priveau in gol, iar badigarzi nu avem pe aceasta linie. Chiar asa, sa nu se lase ei smulsi un pic din rutina mersului cu metroul? Doar un tip, asezat pe scaunul din vecinatatea clovnului, il privea amuzat. Probabil trecea prin aceleasi senzatii tari traite si de mine. O va scapa sau nu o va scapa? Uneori aveam impresia ca se uita de fapt la mine, printre popice. Probabil m-am inselat. Am avut timp sa observ si cu ce era incaltat: o pereche de UGG-uri...alegere cel putin stranie pentru un baiat. Probabil de-aia ii si placeau clovnii.

Si...a scapat-o din nou, in aceeasi directie. Ma intreb daca momentul nu e regizat, asa, pentru divertisment. Doamna de langa nu a schitat nici o grimasa, nu s-a ferit, pentru ea clovnul probabil ca nici nu exista. Daca i-ar fi aterizat popica in cap ar fi crezut ca se dezintegreaza metroul. Sau ca e foc pe undeva si a cazut automat extinctorul, cum a auzit ea ca se intampla in avion. :) Nu l-am urmarit pe baiatul cu UGG sa vad daca face o donatie cat de mica, dar, oricum, lumea nu a fost prea generoasa in seara asta. O zi grea, probabil. Dar nici macar un zambet?

Read More