1 iunie

     Azi am fost in Cismigiu. Si a fost chiar fain, in ciuda aglomeratiei de nedescris (de obicei evit sa intru in parc in week-end, dar azi am facut o exceptie). Cum astazi a fost si votarea primarilor, petrecerea copiilor a fost ca-n povesti - a durat de dimineata pana tarziu, si oriunde te duceai se intamplau tot felul de chestii. Ii auzeam pe parinti vorbind ca e incomparabil mai frumos decat anul trecut. Sa nu fie deci nici o legatura cu votarea ? :) M-am plimbat printre copii, m-am amuzat alaturi de ei, am stat pana m-a doborat foamea. Si am facut fotografii. Nu lucrurilor evidente, ci am incercat sa surprind bucuria din jur. Ma uit acum pe fotografii si mi se par destul de aglomerate. Cred ca as fi fericita sa selectez macar 10 dintre ele...
    Am nimerit si la o reprezentatie de teatru, dar de data asta m-am dus in fata si m-am asezat pe iarba, si acolo am ramas. Nu s-au mai intamplat evenimente neprevazute si nici o rupere de randuri. Parca n-au mai fost nici atatia fotografi amatori. Oamenii se bucurau senin, fara sa agite cu dexteritate telefonul mobil sau cate un sapun obosit. Probabil pentru ca majoritatea erau cu copiii si erau deja satui de cate poze le facusera odraslelor. In schimb, au sosit nelipsitii fotografi profesionisti, fata de care incep sa am o miiiica aversiune. Si imi vine sa scot un "ciiiiih" atunci cand ii vad scotand la iveala tunurile (adica tele-urile alea mari). Iar astia chiar le aveau maaari de tot (oare simt nevoia de a umbla cu chestii dintr-astea pentru ca, pe undeva, le lipseste lungimea optima??). Era si o tipa care se batea cu ceilalti fotografi in lungimea tunului. M-am uitat la ea, la expresia "cool" pe care o afisa, si m-am gandit la ce spunea Ufo despre duritatea fotografelor. Uneori se vede insa lipsa de naturalete, dorinta de a parea mai puternica, mai stapana pe situatie. Sau este oare un reflex de aparare in fata armatei de fotografi masculi si a presiunii pe care acestia o exercita, poate inconstient, asupra unei femei?
    Hmm... Ma gandesc la cum m-am comportat eu de-a lungul vremii. Da, recunosc, uneori am adoptat si eu un aer "cool", poate superior, pentru ca ma simteam nesigura intr-un mediu necunoscut. E un mod de a face fata presiunii. Acum ma gandesc ca se vedea de fapt. Sau nu? Poate ca am ajuns sa percep asta tocmai pentru ca am trecut de aceasta etapa si acum pot sa recunosc aceleasi "simptome" cand le vad la altii.
    Oare in ce etapa ma aflu acum? Pai cred ca m-am decis sa fiu eu, sincera, deschisa, spontana. Zambesc si e mult mai usor sa intru in legatura cu oamenii. Nu ma mai intereseaza sa par superioara. Ba chiar incerc sa arat mai putin decat stiu. E chiar nostim sa te prefaci ca habar n-ai de unele chestii si sa ii vezi pe ceilalti cum reactioneaza.
     Da... si mai erau si fotografii-barbati, pe care incep sa nu ii mai simpatizez deloc, cand ii vad cata importanta dau muncii pe care o fac... Saracii, poate ca unii dintre ei sunt chiar ok, dar imi las intuitia sa-i descopere. Pe multi ii recunosti dupa ochi, dupa zambet, n-ai cum sa gresesti cand vezi o persoana faina. Sufletul ii izbucneste din privire, din mimica, din suras. Restul...nici nu vreau sa am de-a face cu ei. 
     Am inceput sa ii observ si chiar ma amuza asta. Ma uit la aparatele lor, la cat de seriosi sunt, la pozitiile pe care le iau cand fotografiaza, la cum relationeaza unii cu altii. Erau doi care isi periau reciproc obiectivele cu o pensula. Unul statea foarte cracanat si era total absorbit de munca pe care o facea. Mi-a parut rau ca nu aveam aparatul la mine. Daca mi-ar fi reusit fotografia, ati fi ras cu lacrimi.
     Din cauza lor nu cred ca o sa-mi mai cumpar in veci un tele. De fapt am cam renuntat de ceva timp la idee. Inainte imi doream foarte mult unul, dar incep sa constat ca nu am nevoie de el. Poate ca voi pierde cateva fotografii bune pentru ca am fost prea departe, insa prefer sa lucrez cu un wide-angle -ma aduce mai aproape de oameni, de sufletul lor. Si-asa, de patru ani ma descurc ok si fara tele, doar n-o sa ma intorc din drum tocmai acum, cand am inceput sa inteleg unele lucruri.