Zi istorica

   Zi istorica, azi m-am reapucat sa cant la pian. De fumat nu m-am lasat, dar m-am apucat de cantat. E drept, pianina babei suna ca naiba, mai are doar doua octave care sunt cat de cat ok, cele din centru. In rest, sunetele au luat-o razna. Am reusit totusi sa compun cateva cantece simple. Nu-mi dau seama daca le-am mai auzit undeva sau exista doar in capul meu. Imi pare tare rau ca nu am acordat pianina - se face deja un an de cand stam aici si tot nu am acordat-o. M-am gandit ca e scump. Oricum, in doua luni plecam de aici, deci adio pianina autentica. E neagra si, probabil, destul de veche. August Forster.
   Ma uit pe Google si aflu ca e nemtesc. Dau si de un site, unde pot sa aflu varsta pianului, dupa serie. Cica e din 1930-1940. Oau! Cred ca valoreaza ceva, dar cine se apuca sa mute mastodontul asta? Las' ca-mi iau eu orga pentru calculator. Si daca am chef de o pianina adevarata, merg la Piticesti si cant. Ma gandesc de cate ori am fost acasa la ai mei si nu m-am atins de pian...Hmm, la un moment dat nici nu mai observ ca exista.
   Poate ajung si eu ca micul Mozart. Nu mi-ar placea totusi sa compun slagare. Mai degraba as vrea sa fac muzica de film. Ca Yann Tiersen (Amelie) sau Thomas Newman (muuulte, American Beauty). Eeeeh, visez si eu...