joi, 25 februarie 2010

0

In sfarsit, ma gandesc la proiecte

    
     Marti. Soare, in sfarsit! A venit primavara, mi-a venit si mie mintea la cap in anumite privinte. Mai ales in legatura cu fotografia. Sper sa nu fie ceva de moment.

     Am fost la terasa de la Clubul Taranului (daaa, acolo terasa este deschisa o mare parte din an!) si am luat cu mine o carte inceputa acum aproape doi ani, Letting go of the camera. Am de gand sa o termin de data aceasta, pentru ca m-am impacat, in sfarsit, cu disensiunile legate de abordarea fotografiei. Am ajuns intr-un punct de mijloc, cred, dupa ce am respins pentru mai bine de un an fotografia. Mai putin cea facuta la servici, pentru ca aia trebuia facuta. Desi pe aceea o resping cel mai tare.Dar m-am impacat cu gandul ca nu este cel mai rau job, mai ales ca am si ceva timp liber, iar bani trebuie sa-mi vina de undeva.

     Deci am din nou chef de fotografie. De data aceasta insa, intr-un mod organizat. Vreau sa ma apuc de proiecte, am ajuns la concluzia ca au cel mai mult sens. Deja am aflat asta la Diafragma 9, dar mi-a trebuit timp sa diger. Intre timp am ajuns sa resping fotografia ca act singular, la plezneala, pentru ca nu mai avea nici un sens pentru mine. Am depasit stadiul peisajelor, al florilor, al boschetarilor; al copiilor mai putin, pentru ca imi plac prea mult. Am fost cam aspra cu mine, mi-am impus ca, pana nu am o idee geniala, sa nu mai fotografiez. Ma rog, n-am luat decizia asta constient, dar cam asta s-a intamplat. Si, desigur, nu mi-a venit nici o idee geniala intre timp.

     Si Maia a avut un sens in toata treaba asta. Intr-o discutie despre fotografie, am realizat deodata ca inversunarea mea este un pic fara sens. Da, se fac prea multe fotografii, da, se prelucreaza la greu, da, se cauta senzationalul, da, nu am castigat la concursuri aproape nici un premiu, dar toate aceste motive nu sunt indeajuns pentru a-mi refuza ceva ce in definitiv imi place, singurul lucru pe care l-am facut constant in ultimii 12 ani. Este bine ca am devenit mai selectiva, mai detasata, asta mi-a maturizat procesul de creatie.

     Pornesc ca de la zero acum, vreau sa lucrez la cateva proiecte. Fara sa caut senzationalul, ci doar subiecte care ma intereseaza cu adevarat. O sa incep cu casa mea din Pitesti. De multa vreme m-am gandit sa fotografiez acolo, dar iata ca niciodata nu am facut-o. In paralel, vreau sa fie si o poveste, pentru ca nu vad fotografia fara o poveste alaturi. O sa incep in primul week-end in care merg acolo.

     Ma bucur ca acum nu imi doresc nimic de la fotografie, in afara de propria placere de a lucra la un proiect. Nu imi doresc sa castig un premiu, nu imi doresc ca oamenii sa-mi vada imaginile si sa le aclame, nu-mi doresc decat sa fac fotografie si sa imi duc la bun sfarsit proiectele. Iar in privinta site-ului pe care m-am hotarat, in sfarsit, sa il fac, nu va fi un site, ci un blog foto. Este mult mai rapid si mai organizat. Pentru ca ma omoara alegerea categoriilor de pe un site foto - Oameni, Peisaje, Romania, Tari straine etc. Niciodata nu am putut gasi o impartire justificata a fotografiilor, de aceea cel mai bine este sa ocolesc acest aspect.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu merge reply, asa ca