Am cateva personaje care se invart in jurul strazii mele si pe care as vrea sa le cunosc mai bine, poate chiar sa le fac cateva fotografii. Dar asta mai pe urma. Intai si inatai am niste curiozitati personale legate de viata lor.
Pentru inceput, este omul care sta des la fereastra care da spre strada, sta sprijinit pe pervaz si se uita la oameni, la masini. Fereastra are perdele foarte murdare, candva cred ca au fost albe, dar acum sunt de un gri mizerabil. Uneori, langa el stau si cei doi caini ai sai, doi cockeri negri. Stau in afara ferestrei, pe pervaz, si observa miscarea canina din zona.
Apoi, este batranul in scaun cu rotile. Nu stiu unde locuieste, dar ziua il vad de obicei in cateva locuri: langa cioschiul din colt, unde sta la bauta cu un amic mai tanar, despre care o sa vorbesc mai incolo. Stau si fumeaza, beau bere sau vodca, si vorbesc tot felul de chestii. Subiecte de actualitate, din cate am putut surprinde, tragand cu urechea. Cand nu are cu cine sa stea de vorba, sta langa semafor, pe carosabil. E un mod de a cersi, probabil, desi nu l-am vazut niciodata cersind cu adevarat. Nu se plimba printre masini, intinzand mana. Sta pur si simplu la semafor, incurcand banda de stanga, si se uita la oameni, la masini, tot ca si domnul de pe pervaz. De multe ori am vrut sa intru in vorba cu el, dar nu am facut-o. Nu stiu ce m-a retinut, poate faptul ca sunt fata, si nu baiat. Mi-e teama de ce o sa zica, probabil. Alteori ajunge mai departe, la distanta de cateva strazi. Intr-o seara am vazut un cadru memorabil cu el. Stateam in statie si asteptam autobuzul, era iarna, cred. El venea in carucior pe mijlocul strazii, fara sa-i pese de masinile din spate. Unele il claxonau si il ocoleau. Era beat, probabil, dar momentul a fost extraordinar. Venea pe strada intunecata, luminat din spate de farurile masinilor, autobuzul se vedea si el in fundal, si mi-am zis: uite un cadru grozav. L-am consemnat in minte si probabil n-o sa-l uit prea usor.
Prietenul lui este un tanar un pic nebun, care sta impreuna cu bunica lui intr-o casa de pe colt. Baba asta ar fi al treilea personaj care mi-a trezit interesul. Intr-o seara cand il plimbam pe Bruno m-a oprit si am stat de vorba. 20 de minute, cred, timp in care am aflat ca are vreo 11 caini, ca a fost cantareata la opera, ca are un nepot care aduna cainii de pe strazi si ii aduce acasa. M-a chemat pe la ea sa-mi arate poze de cand era tanara. M-a intrebat ce lucrez si, cand i-am zis ca sunt fotograf la un studio, a exclamat: "Dar de ce, mama, nu ai facut si tu scoala? Daca faceai o facultate castigai si tu mai bine!". Cred ca a fost una dintre cele mai amuzante replici pe care le-am auzit. Ei, si m-am hotarat sa-i duc ceva de mancare, dar uite ca am vazut-o numai in momente in care plecam de acasa. Si parea ca nu ma mai recunoaste. Inca nu am reusit sa ma duc pe la ea. Poate nici nu mai stie ce a vorbit cu mine. Poate o sa se uite chioras si o sa i se para suspect ca vreau sa vin pe la ea. Nu stiu cum va fi...dar merita sa incerc.
Am tras cu ochiul printr-o spartura in poarta si am vazut in curte o rulota, iar baba tocmai inchidea usa. Un alt mister...Sper ca nu locuieste acolo, sarmana! Nu am vazut nici cei 11 caini de care mi-a vorbit. Poate or fi in casa... Uite o gramada de intrebari care nu stiu daca isi vor gasi vreodata raspunsul. Dar ar putea fi inceputul unei povesti foarte interesante...
Pentru inceput, este omul care sta des la fereastra care da spre strada, sta sprijinit pe pervaz si se uita la oameni, la masini. Fereastra are perdele foarte murdare, candva cred ca au fost albe, dar acum sunt de un gri mizerabil. Uneori, langa el stau si cei doi caini ai sai, doi cockeri negri. Stau in afara ferestrei, pe pervaz, si observa miscarea canina din zona.
Apoi, este batranul in scaun cu rotile. Nu stiu unde locuieste, dar ziua il vad de obicei in cateva locuri: langa cioschiul din colt, unde sta la bauta cu un amic mai tanar, despre care o sa vorbesc mai incolo. Stau si fumeaza, beau bere sau vodca, si vorbesc tot felul de chestii. Subiecte de actualitate, din cate am putut surprinde, tragand cu urechea. Cand nu are cu cine sa stea de vorba, sta langa semafor, pe carosabil. E un mod de a cersi, probabil, desi nu l-am vazut niciodata cersind cu adevarat. Nu se plimba printre masini, intinzand mana. Sta pur si simplu la semafor, incurcand banda de stanga, si se uita la oameni, la masini, tot ca si domnul de pe pervaz. De multe ori am vrut sa intru in vorba cu el, dar nu am facut-o. Nu stiu ce m-a retinut, poate faptul ca sunt fata, si nu baiat. Mi-e teama de ce o sa zica, probabil. Alteori ajunge mai departe, la distanta de cateva strazi. Intr-o seara am vazut un cadru memorabil cu el. Stateam in statie si asteptam autobuzul, era iarna, cred. El venea in carucior pe mijlocul strazii, fara sa-i pese de masinile din spate. Unele il claxonau si il ocoleau. Era beat, probabil, dar momentul a fost extraordinar. Venea pe strada intunecata, luminat din spate de farurile masinilor, autobuzul se vedea si el in fundal, si mi-am zis: uite un cadru grozav. L-am consemnat in minte si probabil n-o sa-l uit prea usor.
Prietenul lui este un tanar un pic nebun, care sta impreuna cu bunica lui intr-o casa de pe colt. Baba asta ar fi al treilea personaj care mi-a trezit interesul. Intr-o seara cand il plimbam pe Bruno m-a oprit si am stat de vorba. 20 de minute, cred, timp in care am aflat ca are vreo 11 caini, ca a fost cantareata la opera, ca are un nepot care aduna cainii de pe strazi si ii aduce acasa. M-a chemat pe la ea sa-mi arate poze de cand era tanara. M-a intrebat ce lucrez si, cand i-am zis ca sunt fotograf la un studio, a exclamat: "Dar de ce, mama, nu ai facut si tu scoala? Daca faceai o facultate castigai si tu mai bine!". Cred ca a fost una dintre cele mai amuzante replici pe care le-am auzit. Ei, si m-am hotarat sa-i duc ceva de mancare, dar uite ca am vazut-o numai in momente in care plecam de acasa. Si parea ca nu ma mai recunoaste. Inca nu am reusit sa ma duc pe la ea. Poate nici nu mai stie ce a vorbit cu mine. Poate o sa se uite chioras si o sa i se para suspect ca vreau sa vin pe la ea. Nu stiu cum va fi...dar merita sa incerc.
Am tras cu ochiul printr-o spartura in poarta si am vazut in curte o rulota, iar baba tocmai inchidea usa. Un alt mister...Sper ca nu locuieste acolo, sarmana! Nu am vazut nici cei 11 caini de care mi-a vorbit. Poate or fi in casa... Uite o gramada de intrebari care nu stiu daca isi vor gasi vreodata raspunsul. Dar ar putea fi inceputul unei povesti foarte interesante...
.JPG)
