Mi-am facut blog

       In seara asta de sfarsit de primavara (29 mai) m-am hotarat sa-mi fac blog. Nu stiu daca are legatura sau nu cu faptul ca am fumat. Cert este ca, pe drum, am gandit mult mai profund decat in ultimele luni. Si m-am gandit, what the hack?? Imi place sa gandesc, imi place sa scriu, partea proasta e ca nu pot sa-mi adun gandurile intr-o forma coerenta. La un moment dat ma opresc din gandit, pentru ca ma simt coplesita de ideile care vin de-a valma si isi pierd orice logica. Cand incerc sa scriu intr-un jurnal e si mai rau. Frazele nu mai tin ritmul ideilor, se creeaza o ambuscada de nedescris, incep cu o idee si ajung, invariabil, la melodramatisme, asa ca intr-un final ma dau batuta.

       Ma intreb cum fac scriitorii astia: isi incetinesc fluxul gandurilor in ritmul scrierii, sau e ca o frenezie care ii aduce intr-o stare sublima, in care nu se mai pot opri din scris ? Pe mine, frenezia asta ma blocheaza. Gandurile se ramifica, iar ramificarile se ramifica la randul lor, si ma simt ata de coplesita incat renunt la a mai scrie.

       Cred ca de-asta mi-a venit ideea asta geniala de a-mi face blog: incerc sa pun o oarecare ordine in idei. Poate voi reusi. E (aproape) ultima chestie pe care o incerc. Desi am primit adineauri un soft-minune pentru scris jurnale. Daca nu merge cu blogul, o sa incerc cu softul respectiv.

       Ma gandesc sa tin acest blog doar pentru mine. Nu sunt sigura ca mi-ar placea ca prietenii mei sa-mi citeasca postarile - poate ca o sa am chef sa scriu niste tampenii, niste ineptii pe care n-as avea altfel curajul sa le formulez. :) TOTUSI, cheful de a scrie si ambitia de a pastra o coerenta in gandire sunt motivate de micul gand ascuns ca cineva ma va citi, cine stie cand sau cum, dintr-o pura intamplare.