luni, 20 mai 2013

marți, 9 aprilie 2013

miercuri, 3 aprilie 2013

joi, 31 mai 2012

2

Langa lac (5)


          Iesirea de astazi nu a fost prea reusita, desi o asteptam de ceva vreme. Nu am mai reusit sa ajung langa lac de aproape trei saptamani, caci a fost o vreme mizerabila, cu ploi care pareau ca nu se mai opresc. Incet, incet, am inceput sa uit senzatia imbatatoare de vara care se apropie si am revenit la starea de hibernare din timpul iernii. Ploile si soarele schimbator jucau feste mintii mele, asa ca am preferat sa abandonez lupta pentru o stare normala de spirit, si sa ma adancesc in lumea filmelor.
          Astazi, dupa o dimineata mohorata cu ploaie, a iesit in sfarsit un soare superb, asa ca am lasat totul balta, mi-am luat bicicleta si am plecat in parc. Am constatat ca imi pierdusem putinul antrenament - pedalam cu greu,  iar urcusul dealului s-a dovedit a fi un chin. Dupa ce si jeansii pe care-i imbracasem s-au dovedit a fi o alegere foarte proasta, am decis sa abandonez plimbarea si sa ma asez langa lac. Aici se petrecuse o mica, dar esentiala, schimbare: langa cel de-al treilea chiparos, aparuse intre timp o banca. Cineva a decis ca acest loc este prea pitoresc pentru a fi lasat neamenajat, asa ca a adus, de undeva, o banca, lucru care nu prevestea nimic bun pentru evolutia acestei bucati de pamant. Vizualizam deja viitorii ocupanti ai bancii, vorbitori zgomotosi si mancatori de seminte, o reteta sigura pentru a anihila farmecul precar al locului.
          Din fericire, cand am ajuns, banca era goala, asa ca m-am asezat intr-un petic de soare si mi-am scos Kindle-ul. Nu au trecut nici doua minute si a aparut un interlocutor neasteptat, in persoana unui tanar strain de aceste meleaguri, probabil italian, care a intrat in vorba cu mine. La origine sunt o fire prietenoasa, dar se pare ca am devenit suspicioasa cu strainii, mai ales cand am senzatia ca vor sa-mi fure ceva. Si senzatia asta o am destul de des - probabil ca am dezvoltat o mica paranoia, rezultat al tarii in care traiesc. Iar acest italian parea  interesat de bicicleta mea, pe care s-a oferit chiar sa o cumpere. Nu stiam cum sa il fac sa plece, fara a fi insa nepoliticoasa, pentru ca era posibil sa ma insel asupra lui. Asa ca i-am raspuns politicos la toate intrebarile, dar aveam grija sa privesc si in partea opusa, semn ca as vrea sa incheiem conversatia. Pana la urma a plecat, am rasuflat usurata si m-am mutat mai aproape de bicicleta.
          Dupa ce am ramas, in sfarsit, singura, am incercat sa regasesc senzatia de bine pe care o aveam langa lac. Astazi insa, nu am avut parte de ea, si nici nu am reusit sa scriu mare lucru. Blugii ma strangeau, mi se facuse cam frig si, colac peste pupaza, doua muste isi faceau curte intr-un mod violent chiar deasupra capului meu. La inceput am reusit sa le alung cu jacheta, dar nu a trecut mult si s-au intors, cu bazaitul lor enervant, zburand cu viteza in jurul meu. Cum banca din apropiere se ocupase intre timp, nu-mi mai permiteam sa ma lupt cu mustele in vazul oamenilor, asa ca am incercat sa ma concentrez, in schimb, pe alte sunete mai optimiste, cum ar fi ciripitul pasarilor. Intr-un final, mustele au invins, iar eu mi-am luat talpasita de langa lac. Ma gandeam cat de ingrat este sa fii vaca si sa te bazaie mustele ziua intreaga - eu cu siguranta as ceda nervos dupa cateva ore.

miercuri, 30 mai 2012

0

Albumu' lui Tampila - Silueta




         A trecut destul de multa vreme de cand nu am mai vazut desene stranii pe pereti. Ma simteam ca si cum am pierdut ceva pretios, si am ajuns sa ma intreb daca aceste forme intamplatoare sunt rare, sau pur si simplu mi-am pierdut eu capacitatea de a le vedea.
         Pana intr-o seara, cand o asteptam pe Eliza la gara. M-am asezat pe o banca si, zbuf, mi-a aparut in fata ochilor. Era chiar in fata mea, pe un perete aflat la doua peroane distanta. O fata imbracata intr-o rochie sau poate o jacheta pana deasupra genunchilor, care alearga cu parul in vant, avand un buchet de flori in mana dreapta. Eliza a poreclit-o Pitica Trubadura, pentru ca ei i se pare ca buchetul de flori este de fapt un instrument de cantat. Asta este si partea frumoasa a acestor desene - fiecare isi imagineaza ceea ce vrea.